Centrala Grozăveşti, cunoscută la momentul respectiv sub numele de Uzina hidraulico-electrică Grozăveşti (uzina veche) aparţinea de Primăria Bucureştilor;

prin Decretul nr. 175/15.04.1953, se înfiinţează Întreprinderea Electrocentrale Bucureşti (IEB) în componenţa căreia intră CTE Grozăveşti; până în anul 1990, momentul în care IEB devine Filiala Electrocentrale Bucureşti (FEB) prin HG 1199/1990, în cadrul IEB au mai intrat: CET Titan (în anul 1964), CET Bucureşti Sud (în anul 1964), CET Bucureşti Vest (în anul 1972) şi CET Progresu (în anul 1987);

prin HG 1524/2002, apare S.C. Electrocentrale Bucureşti S.A., ca urmare a reorganizării S.C. Termoelectrica S.A., având în subordine Sucursala Electrocentrale Bucureşti, Sucursala Electrocentrale Mureş, Sucursala Electrocentrale Constanţa, Sucursala Electrocentrale Craiova şi Sucursala Electrocentrale Işalniţa;

are loc reorganizarea S.C. Electrocentrale Bucureşti S.A. prin desfiinţarea Sucursalelor din subordine şi preluarea tuturor activităţilor acestora şi înfiinţarea unor puncte de lucru;

are loc divizarea S.C. Electrocentrale Bucureşti S.A., prin desprinderea a două noi societăţi, Societatea Electrocentrale Constanţa şi Societatea Electrocentrale Titan; totodată, se modifică şi denumirea societăţii în Electrocentrale Bucureşti S.A.;

Electrocentrale Bucureşti intră în procedură de insolvenţă, având la bază un program coerent de reorganizare în care se urmăreşte cu prioritate eficientizarea activității societății, în scopul îmbunătățirii situației financiare;

Electrocentrale București iese din insolvență prin decizia definitivă a Tribunalului București.